Arca lui Zoe

de Anca Georgescu
2 comments

Mi se-nvîrte o elice

Vă salut, la mulţi ani! Să ştiţi că trăiesc. Oarecum bine. Uşor izolată într-o depresie, bine că vorbeşte Andreea Marin despre asta ca să nu vorbim toţi în acelaşi timp.

Mai şi scriu, curînd o să vă povestesc cîteva lucruri. Dar azi în mod particular m-am aprins ca la pa’şopt, pe bază de televizor şi cu speranţa că moare Băsescu, ştiţi că ţin mult la el.

Şi deci mă uitam la ieşi afară, javră ordinară alături de un prieten. Şi el, la un moment dat, zice:

- Şi-acuma? Ne mai dă două sute de lei la pensie, îl împuşcăm şi o luăm de la capăt. Futu-i mama ei de ţară!

În caz că, eu pun elicopterul...

De luni întregi, poate ani n-am auzit ceva mai pur şi mai simplu.
Prietenul a adăugat:

- Singura diferenţă e că acuma, dacă or să se-mpuşte oameni la televiziune, o să-ntrebăm:
- La care?

Atît am avut să vă spun. Ca depresivă trebuie să mă culc la 11. Noapte bună…

2 Comments

  1. serafim |

    No mă bucur că reveniși. Depresia cu treaba ei, da’ trebe să ne revenim, că așa-i în piesa asta.

    No să îți pornești și celelalte elice că nu merge așa.

    Oricum, io tot te pârăsc că nu te-ai culcat la 11. :D

    Răspunde
  2. Paula |

    Si eu ma bucur ca ai revenit. Am mai trecut pe “aici” si mi se parea cam gol demult. Mi-e drag de gandurile tale ca de tine, asa ca….hai pune-le undeva unde sa te pot “citi” de departe.

    Răspunde

Leave A Comment