Arca lui Zoe

de Anca Georgescu
fotoiulieblag-300x225
3 comments

Pata Rît, Petzoom şi plecăciuni cu p mare

Babei, pe care aproape n-am uitat-o.

Deja apare numărul al doilea, aşa că dau fuga să vă spun că a apărut primul număr al revistei Petzoom. Ea e despre animale şi eu în ea scriu despre cîini. Revista e glossy la propriu, apare la Baia Mare şi se oferă la scară naţională oricui merge cu animalul companion la veterinar. Deci e gratis rău deşi e faină tare.
Primul text al meu în ea îl reproduc mai jos pentru nefericiţii care n-au animal, deci nu merg cu el la doctor, deci îmi pare rău pentru ei.
M-am hotărît azi să scriu pentru că organizaţia despre care vorbeşte articolul – NUCA ANIMAL WELFARE – tocmai a sterilizat o sută treizeci de animale din Pata Rît (toponimia clujeană încă îmi dă fiori). Cu proiectul despre care vorbesc în textul de mai jos organizaţia e în acelaşi stadiu, adică Primăria încă îl mai caută, nu ştie unde l-a pus. La propriu. Nu zic mai multe pentru că am observat că orice vorbuliţă despre Boc, Băsescu şi ciurda lor dă drumul la indicibil de unsuroase jeturi de prostie şi găunoase cotcodăceli.

Ca să fie treaba bunînţeleasă, o sută treizeci de animale (cîini şi pisici) sterilizate (în două zile!) înseamnă că oraşul tocmai a fost scutit de cîteva sute de animale ale nimănui, bestii care urmau să devină împropteaua turismului, haite agresive şi ruşinea Europei, patrupede violente şi maidanezii dracului!

Cînd veţi citi pe Facebook despre cine, cum şi cu ce a făcut treaba asta profund comunitară, civică şi nonprofit vă rog frumos să aveţi în vedere faptul că serviciul de ecarisaj al Primăriei înghite lunar sume colosale din banii – exact! – ai dumneavostră. Complet pe nemestecate, adică nimeni nu ştie exact pe ce se cheltuie, mai ales pentru că Ecarisajul – ca orice instituţie publică care se respectă – e cu acces restricţionat, adică intră cine vor ei şi iese cine scapă, două zile pe săptămînă, cîte două ore.

P.S. Plecăciune adîncă lui Cătălin Vischi, redactor-şef al revistei Petzoom: presar băimărean, unul din cei mai buni redactori-şefi pe care i-am pomenit în cariera mea de redactor-neşef, maestru al managementului resursei umane, noţiune chinezească pentru multe întreprinderi româneşti, de stat şi particulare.

iulie 2012, Pata Rît, Cluj-Napoca, capitala Ardealului, UE şi alte tîmpenii. Pentru fotografii tulburătoare şi povestea lor plagiaţi acest link: http://www.facebook.com/pages/Asociatia-pentru-protejarea-animalelor-NUCA/137684416244727

BABA ŞI MITRALIERA. PROBABIL.

 

Baba

Baba e o babă de cîine: foarte bătrână, senilă, aproape oarbă, puţin frumoasă spre urâtă foc. Se ia după orice umbră, păşeşte puţin, uită de ce merge, se opreşte, stă sau se întoarce. Nu latră, nu păzeşte, abia mănâncă, nu se joacă, n-are nevoie de ajutor decît poate, dacă vrei, când uită unde merge şi îi prinde bine să mergi lângă ea ca să-ţi vadă umbra şi să se ia după tine spre un loc mai ferit din casă. Va muri în curând.

Baba e deci un câine inutil. Aşa s-au gândit şi stăpânii ei. Şi au lăsat-o pe o stradă oarecare din Cluj. Baba e un câine abandonat. La Cluj, în fiecare lună sunt părăsiţi două sau trei sute de moşi, babe, tineri sau infanţi. Câini de care nu avem nevoie. Într-o cutie de carton în faţa unui cabinet veterinar, într-o sacoşă de plastic pe malul Someşului, legaţi lângă un bancomat sau aruncaţi din maşină. Trăsătura lor comună – nu protestează, nu dau în judecată, nu pedepsesc, nu mor de la sine. Bine. Sunt fiinţe inferioare. Se vor ocupa de ei fiinţele superioare. Iuliana Zuber e una dintre ele. E medic veterinar şi conduce organizaţia Nuca Animal Welfare din Cluj. Vorbeşte mult la telefon, nu vorbeşte urât despre nimeni. Nu vrea să vorbească despre serviciul de ecarisaj din Cluj, despre Primărie, despre alţi medici cu care lucrează. Cel mai important e să fie câinii bine. Sunt atât de mulţi câini cărora le e rău, încât nu mai rămâne timp de vorbit despre altele.

De exemplu despre proiectul pe care NUCA l-a depus la Primărie anul trecut. E un program de gestionare a populaţiei canine din Cluj şi odată aprobat de Primărie şi Consiliul local presupune înfiinţarea unui registru local de evidenţă a cîinilor cu stăpân. Adică oricine are câine să fie obligat să-i pună un microchip cu numărul notat într-un registru unic, aşa încât să poată fi oricând identificaţi şi câinele şi proprietarul lui. Mai ales atunci când proprietarul hotărăşte că animalul nu mai foloseşte la nimic şi îl aruncă.

Apoi, programul mai prevede ca orice proprietar de câine care nu merge la expoziţii şi concursuri, să-şi sterilizeze câinele ca să nu mai apară între şase şi doisprezece pui de două ori pe an, doar de la un singur câine, fiinţe nefolositoare de dat la gunoi. Iuliana Zuber spune că prin aplicarea riguroasă a programului în doi, trei ani numărul câinilor abandonaţi într-o lună va scădea la mai puţin de cincizeci.

Mitraliera

Proiectul a fost depus la Primărie anul trecut în octombrie. Redepus în decembrie. Niciun răspuns, nicio-ntrebare, un telefon, un e-mail. „Vom încerca în continuare să obţinem o audienţă sau ne vom adresa instanţei ca să obligăm autorităţile măcar la un răspuns” spune Iuliana Zuber. Deocamdată nu găseşte timp pentru asta, două sute de câini părăsiţi în fiecare lună nu-i lasă timp pentru mai nimic.

Ceva mai mult timp de vorbă şi curajul rostirii adevărului le are Kuki Bărbuceanu, coordonator de proiecte al Fundaţiei Vier Pfoten. El a avut suficient contact cu autorităţile centrale şi explică simplu: „La noi o idee bună nu-i un lucru bun.”

Acum trei ani o lege naţională pentru câini a trecut prin Comisia de administraţie publică şi echilibru ecologic, a ajuns la Senat şi a ieşit de-acolo având prevăzută sterilizarea ca măsură optimă de gestionare a populaţiei canine. E cel mai uman gest din toate gesturile inumane pe care le facem la adresa inferiorilor noştri, e studiat, e eficient, e recomandat de Organizaţia mondială a sănătăţii. E o ţară civilizată, Senatul a zis să facem ca toate ţările civilizate. Bine, să facem. Ce să facem? Să mai stăm.

Legea a rămas aşa, pe jumătate legiuită până anul trecut. De ce, nu ştie nimeni. Au existat alte priorităţi. Bine, fie, s-au dat legi pentru oameni, ei sunt cei mai importanţi. Abia anul trecut legea a ajuns la Camera deputaţilor. Nu se ştie ce-a făcut ea înăuntru, cert e că a ieşit ciufulită rău, câinii în plus trebuie omorâţi. Kuki Bărbuceanu explică la fel de concis: „Vin alegerile, trebuie furaţi nişte bani. Furtul e greu de dovedit. La Slatina de exemplu registrele oficiale spun că s-au cheltuit 200 de euro pentru fiecare eutanasiere. Deci să omori un câine costă două sute de euro? Doar dacă-l omori cu icre negre.”

Până la urmă Curtea constituţională a spus că legea nu e bună. Mai stăm puţin. Mulţi câini se nasc în fiecare zi. La Cluj vreo două, trei sute din ei sunt aruncaţi. Oamenii sunt cumsecade şi le e milă să-i înece, să-i sugrume, să-i otrăvească. Îi aruncă pur şi simplu.

Probabil

Asta e situaţia acum. Autorităţile şi societatea civilă, baba şi mitraliera. Asta era situaţia şi acum zece ani, cinci ani, un an. Dacă n-a reuşit Vier Pfoten la Bucureşti, cum o să reuşească NUCA la Cluj? se gândeşte probabil Iuliana Zuber.

De ce ar fi nevoie pentru ca Primăria din Cluj să arate măcar respect răspunzând unei propuneri, dacă nu chiar eficienţă, aplicând propunerea? Probabil de mai multă formă adăugată fondului: comunicare, branding, PR, imagine, lobby. Cuvinte complicate, strategii complexe. Cine are timp pentru ele? Nimeni. Câteva sute de câini părăsiţi în fiecare lună nu-ţi lasă timp decât să dormi ca s-o iei de la capăt a doua zi.

Mesajele NUCA şi ale altor organizaţii clujene din acelaşi domeniu circulă doar în spaţii închise, autosuficiente. Oamenii sunt frustraţi, nemulţumiţi, uneori ruşinaţi de pasiunea lor şi de dragostea pentru câini. Să te incluzi în categoria „iubitori de animale” e cumva jenant, sunt ăia care plâng, ţipă, sunt patetici, disperaţii… Primăria clujeană tratează problema câinilor comunitari ca atare cu complicitatea inconştientă a acestor organizaţii.

Noi, societatea am învăţat primăria şi ong-urile că subiectul e minor. Încă avem probleme majore. Copii de oameni se îneacă în haznale. E cumva în firea lucrurilor să aruncăm în haznale şi copii de câine. Problemele minore ale societăţii româneşti? Oamenii nu se spală pe mâini şi pe dinţi, nu au wc în casă, fac baie o dată pe săptămână, probabil duminica.

Probabil respectul pentru fiinţele minore e ca gesturile mici. Ca gestul spălatului pe dinţi. Îl faci pentru tine, nu te-ntreabă nimeni dacă l-ai făcut. Totuşi, fiecare om care se spală azi pe dinţi previne apariţia unei probleme de sănătate publică, mâine.

Azi avem o carie, pardon, o problemă: înmulţirea câinilor comunitari. Există o soluţie pentru mâine. Ce facem? Rezolvăm problema aplicând soluţia? E posibil. O vom face? Probabil.

P. S.  În varianta tipărită, la sfîrşitul acestui text Emil Moldovan îşi dă cu părerea despre chestiune, într-un vox deştept, aşa cum făceam (şi eram) pe vremea cînd făceam cu toţii presă pe hîrtie. Pentru lecturarea opiniei competente nu vă rămîne decît să adoptaţi un cîine, ca să mergeţi cu el la doctor, ca să primiţi revista. Toate cele bune!

3 Comments

  1. Anna |

    Foarte tare articolul! Mi-a facut placere sa il citesc. Si din punct de vedere al calitatii, si din punct de vedere al continutului. Ma bucur ca exista in Romania oameni care chiar stiu sa scrie si carora le pasa.

    Răspunde
  2. claudia goia |

    Da, imi pare bine sa supun atentiei tuturor faptul ca e socant sa citesti intr-o revista ce se vrea serioasa articole care nu sint bine fundamentate. Parca am fi iar in EPOCA DE AUR cind unora li se aduceau slava … Deci in ultimul numar am citit cu stupoare un articol intitulat : GURUL CRESCATORILOR DE ROTTWEILER . Deci dle Catalin Vischi , nu stiu ce ai primit ca sa scrii acest articol care nu face 2 bani, ca esti neinformat: acel MAKO ANDRAS nu este cadru didactic la USAMV , a fost preparator, si canisa de rottweiler a lui 2 are exemplare frati cu ciinele meu cumparat tot de la marele crescator BLACK ROTT HUNGARY CARE ARE DISPLAZIE DE SOLD IN CEL MAI AVANSAT GRAD, DIN MAMA NEARBITRATA, FARA TESTE DE DISPLAZIE. VA STAU LA DISPOZITIE ORICIND CU RADIOGRAFII!!! DECI NE INFORMAM CORECT, NU FACEM RECLAMA MINCINOASA, PT CA ACUM ARE DE VINZARE PUI??? CE VI S-A PROMIS?

    Răspunde
  3. Anca Georgescu |

    Stimată doamnă,
    Dacă aveţi revista de care vorbim, atunci aveţi şi adresele de email ale redactorilor şi redacţiei. Pentru binele tuturor mesaje ca al dvs. ar fi mai bine expediate acolo. Mulţumesc.

    Răspunde

Leave A Comment