Primesc azi mailu’ ăsta, intitulat – sugestiv, cum altfel – „O ocazie incredibilă de a devenii Coach”. Iritată – că-s foarte iritabilă de la limba terfelită – deschid acest ii-mail din seria celor unşpe mii de necitite şi ce citesc: „Mentoring pentru acreditarea ca şi Coach”. Nu discut ghiveciul de vocabule, nici nu-ntreb de ce e mare c-ul lui coach şi nici de ce are a deveni doi i şi nu patru, că acelaşi drac era. Read More
Am zis că vă ţin la curent. Băgaţi dară degetele dvs. în priza autorităţilor clujene, că de ce să sufăr numa’ io?
Lucrurile au continuat astfel: depus-am la Judecătoria Cluj o contestaţie la procesul verbal întocmit de domnii prezentaţi anterior, reprezentanţi teribili ai Primăriei Cluj-Napoca. Teribili, pentru că dumnealor, ca reprezentanţi ai autorităţii, siguranţei şi ordinii publice, sunt semianalfabeţi, după cum se poate deduce din notarea oficială „refuză să semneze şi să primiască procesul verbal” şi puzderia de greşeli cuprinse în documentul care precizează: Numita Georgescu Anca a fost depistată pe strada Donath nr. 11 plimbându-se cu doi câini în lesă, fără botniță și carnetele de sănătate al câinilor. Read More
Cluj-Napoca, noiembrie 2012
În sfîrşit mi s-a-ntîmplat. Se întîmplase multor prieteni, duşmani şi cunoştinţe, mie niciodată. Anticipasem evenimentul în atîtea feluri că scenariile deja mă plictiseau şi oricum pierdusem orice speranţă. O pierdusem pentru că Primăria din Cluj anunţase oficial că evenimentul nu va mai avea loc. Aşa scria şi pe site-ul domnuleprimar.ro, că adică „Vă asigurăm că nu veţi fi amendat atâta timp cît vă plimbaţi cu animalul de companie în alte locuri decât cele în care alţi clujeni îşi scot copiii la joacă, dacă animalul dvs. de companie este antrenat să nu îşi facă nevoile în lădiţele de nisip pentru copii, iar dvs. strângeţi excrementele lăsate de acesta pe domeniul public.” Read More
Bun regăsit. Cu ceva luni în urmă am scris cuvintele de mai jos. La moment mi s-au părut patetice şi am amînat publicarea lor pînă la stări de spirit mai neutre. Astăzi (un astăzi mai general decît 21 noiembrie 2012) constat la diagnoză că – patetic, nepatetic – textul îmi sună adevărat. Aşa că insist să-l ofer oamenilor despre care vorbeşte. Că poate murim mîine sau în luna viitoare (!) şi rămînem nevorbiţi, neomagiaţi. Read More
Babei, pe care aproape n-am uitat-o.
Deja apare numărul al doilea, aşa că dau fuga să vă spun că a apărut primul număr al revistei Petzoom. Ea e despre animale şi eu în ea scriu despre cîini. Revista e glossy la propriu, apare la Baia Mare şi se oferă la scară naţională oricui merge cu animalul companion la veterinar. Deci e gratis rău deşi e faină tare.
Primul text al meu în ea îl reproduc mai jos pentru nefericiţii care n-au animal, deci nu merg cu el la doctor, deci îmi pare rău pentru ei. Read More
lui Dinu
Am sunat la Primărie. Am folosit numerele de pe site-ul acesteia. Aveam de pus o întrebare. Se referea la un interes public, deci al mulţimii. Pe principiul two is a couple, (only) three is a crowd, unde crowd e o mulţime, am fost rereredirecţionată către alte trei departamente cu liniile şi derivaţiile aferente. Am zis că-s de la o revistă pentru care scriu acum (vă spun eu cînd apare şi de ce) dar am simţit în respiraţia colocutoarelor că nu am suficientă audienţă cît să capăt şi un răspuns oarecare. E normal, revista nu a apărut încă, e în dospire. Read More
Bună dimineaţa! Io mă trezesc de fapt spre prînzişor cînd fără escepţie dau drumu’ la ăştia cu guvernarea, cu reforma, cu să fim optimişti, astea… De felu’ meu optimistă, s-a-ntîmplat totuşi de multe ori să mă ia cu ameţeala pesimismului absolut cînd aflam că peste noapte la propriu, o femeie superbă s-a sinucis că era urîtă, un prim-ministru inexistent nu mai există, traume din astea… Read More
Vă salut, la mulţi ani! Să ştiţi că trăiesc. Oarecum bine. Uşor izolată într-o depresie, bine că vorbeşte Andreea Marin despre asta ca să nu vorbim toţi în acelaşi timp.
Mai şi scriu, curînd o să vă povestesc cîteva lucruri. Dar azi în mod particular m-am aprins ca la pa’şopt, pe bază de televizor şi cu speranţa că moare Băsescu, ştiţi că ţin mult la el. Read More
Vă salut cu drag!
Ştiu că uneori pot fi sâcâitoare atâtea cereri de susţinere a unor cauze lansate pe Facebook. Iată că acum şi eu vă bat la cap să daţi un accept de susţinere unei cauze ce doreşte să pună în practică un mijloc elaborat de ocrotire, cercetare şi popularizare a unui fenomen rar întâlnit în Europa şi chiar în lume: caii salbatici. Exemple de fenomene asemănătoare, cele mai la îndemână, vă pot oferi amintind de Camarque ( Franţa) şi mustang ( S.U.A.). Faptul că primul a devenit element de atracţie turistică în sudul Franţei şi a adus astfel o dezvoltare considerabilă a zonei sau că cel de-al doilea a devenit brand de stat ne oferă posibilitatea de a întelege ce pot deveni aceşti cai pentru ţara noastră, pentru regiunea Deltei Dunării. Un prim pas pe care îl puteţi face este să acceptaţi să susţineţi această cauză şi dacă aveţi trei, patru minute libere să trimiteţi şi prietenilor din listele dumneavoastră cererea de susţinere a acestei cauze. Ulterior, după o analiză mai aprofundată a fenomenului prezentat puteţi să alegeţi şi nivelul de implicare în această acţiune.
Alegerea vă aparţine.
Indiferent de răspuns vă doresc să aveţi parte de zile fericite!
Mulţumesc,
Sorin Stroia Read More
Titi e un cîine şi Morţeşti e un sat. A fost. Afară plouă. Copiii mergeau la şcoală în mai mult de două schimburi pe zi, aşa mulţi erau, aşa era demult. Am fost acolo să filmez, dar nu insist cu asta. Mi-e frică de doamna Florina Dinu, să nu sară iar la beregăţile tuturor şi la mine să ţipe „experta de la TVR, aici erai?”. (Doamnă, într-un fel stupid mi-aţi făcut plăcere, dar ţin plăcerea orgoliului pentru mine să creadă lumea că-s modestă, sunt stupidă, lăsaţi-o aşa.) Read More